6. Toate-s vechi (la Enel)

Lucrarea de reasfaltare s-a petrecut cu bine. După ce am vorbit cu şeful echipei mi-am dat seama că aşa va fi, erau şi muncitori foarte de treabă (treabă rapidă, cred că şi bine făcută, momentan nu mai am decât poze de dinaintea finalizării, din septembrie, când am ieşit cu aparatul şi i-am luat la trei-păzeşte). N-au lăsat mizerii şi mai ales (asta s-a datorat unei neobişnuite conjuncturi astrale) nu a fost tăiat copacul dintre ale cărui rădăcini una era un pic inconvenabilă. Ei l-au semnalat, rădăcina a fost cumva "netezită" şi viaţa a continuat să curgă prin trunchiul vecin cu toată rana, cu tot amestecul "mortuar". Am aflat însă cu ocazia asta că minunile de deluşoare datorate copacilor rădăcinoşi plantaţi pe marginea trotuarelor de pe Washington, una din bucuriile copilăriei mele, n-au rezistat ultimelor ordine de înregimentare. Să le fie asfaltul uşor.

Adevăratele "deranjamente" au revenit abia după ce am avut în sfârşit trotuarul repus cu noua bordură giugiuc. De unde? De la Enel, desigur, vechiul vecin de pe vremea când se chema IDEB şi avea aceleaşi echipaje zgubilitice, aceleaşi... de fapt alte, alte dube dar la fel de pornite pe poluare şi aceiaşi, pardon, alţi şefi, servitori, bodyguarzi dar la fel de - popa-prostu', tranca-fleanca, fum-surcele, burtă revărsată peste nădragi... pe care nu i-am tras în poză că nu am mai avut chef de înnoroirea lor zilnică dar cert e că s-au pus pe "modernizat". Da, prin nişte tuburi portocalii de plastic au turnat toate gunoaiele pe care le aveau la etajul al doilea şi zilnic li s-au servit găleţi trase pe sfoară cu praf, nisip, CM nuştiucât... ca să înlocuiască ce s-a scos. Pentru transportarea gunoaielor mai departe au angajat o... grupare (nu chiar echipă) de romi (care aveau ceva mai mult bun simţ când aflau că vizavi mai locuiesc nişte oameni decât funcţionarii cărora ştiind deja acest detaliu li se fâlfâie). Vechile cadre maro ale geamurilor sunt treptat înlocuite cu unele albe (se termopanizează şi sus). Deci asta e marea mize...modernizare despre care mi-a vorbit în vară unul din agenţii securităţii lor de Doamne-ajută, din aceştia care numai că nu îşi rod unghiile de la picioare de plictiseală stând toată ziua în faţa intrării; nu mai ştiu de la ce am intrat în vorbă, cred că venind spre casă le-am tras o săpuneală zdravănă şi-au mărturisit. Mi-au zis ceva ce părea o veste nemaipomenită, că pe electricieni i-au mutat la Grozăveşti. (Uraaa!!!) Şi atunci, aici se desfiinţează? A, nu, se modernizează.

Astfel încât... va urma.