Da, asta e situaţia, mi-a făcut plăcere să mai fac nişte poze ieri după-amiază. O doamnă care îşi parca maşina m-a abordat cu "Pot să ştiu şi eu ce fotografiaţi?". "Tot ce văd", i-am zis. Dar n-a înţeles. Pe un fotograf, fie el şi paparazzo, nu-l întrerupi aşa, că nu vrei tu să apari în poză - acum, când toată lumea pozează şi filmează cu telefoanele... îi respecţi concentrarea, cel puţin dacă are aparat profesionist. Zic şi eu. În glumă.
Păi, care e situaţia? Aceea că orice aurolac poate sări acest zid dintre Strada Finlanda şi curtea interioară comună a blocurilor de pe Iancu de Hunedoara şi Braziliei care au împreună aceeaşi asociaţie de proprietari, dar eu vreau să am o cheie de la una din acele portiţe pentru pietoni. Am înţeles că poarta de maşini e nefuncţională din cauza lipsei locurilor de parcare şi chiar mă bucur că nu e vânzoleala şi mai mare, e suficientă. Dar mai sunt, vedeţi în poze, două porţi mici. Una cu lacăt şi una încuiată, ale căror chei sunt păzite de un balaur. E şi un zvon cu proprietarul maşinii din dreptul porţii care le-ar fi confiscat pe toate cu de la sine putere, doar un zvon pentru mine deocamdată. Clar e că lumea s-a obişnuit cu accesul interzis şi vecinii cu care am vorbit deja despre propunerea mea nici nu ştiau că mai sunt două porţi de pietoni. Pur şi simplu nu ştiau ce e acolo, sub nasul lor. Iar eu m-am întrebat mereu, timid şi în treacăt am întrebat şi la administraţie mai demult, de ce nu putem folosi în mod civilizat o portiţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu