Pentru asta voi scrie un blog întreg. Nu pentru trecut, ci pentru prezent.
Dar având în vedere că ACEASTĂ GRĂDINĂ a fost de mai mulţi ani distrusă de Enel, iar ADP-ul nu ţin minte să-şi fi vizitat terenul (mă atenţiona un vecin când strângeam gunoaiele de sub fereastră că s-ar putea să-i deranjeze pe cei de la ADP că... lucrez pe proprietatea lor) pentru altceva decât ca să "toaleteze" (să ne lase adică şi fără puţina verdeaţă rămasă), pământul nisipos şi cimentul crăpat pot să mai aştepte o postare de blog. Fiindcă azi vreau să scriu despre garduri şi porţi închise. Întrucât ieri am reluat discuţia cu vecinii despre trecerea noastră dinspre Brazilia spre Finlanda, frumoasa geografie aiuristică a cartierului. Întrucât cunosc multe treceri blocate ce ar fi putut fi minunate scurtături şi grădini înjumătăţite ce-mi aminteau raiul... ca apoi să devină parcele, proprietăţi, locuri comune sau cum li s-ar mai putea spune. Uneori e necesar, alteori însă: nu!
Ştiţi ce vreau să vă zic de fapt? Concluzia. Vreau să ajung direct la concluzie: nimic nu e veşnic, totul se schimbă. Pământul va înflori din nou şi lacătele ruginite vor cădea. Chiar dacă aşa aţi moştenit "din străbuni", cum mi-a zis un vecin... că şi eu săream micul zid cu tata când veneam la bunici... asta nu înseamnă că vreau să-l sar toată viaţa din nostalgie, ci măcar să stea porţile închise, dar să-mi dea şi mie o cheie.
Înainte ca propunerea mea cu cheile să ajungă însă în plen, m-am trezit admonestată de preşedinta asociaţiei de locatari ca de profesoara de română din liceu, să stau cuminte în bancă şi să tac. "Vă garantez că din 20 de chei care se vor da proprietarilor, chiar dacă dvs. veţi fi conştiincioasă şi veţi încuia poarta, ceilalţi 19 o vor lăsa deschisă." Păi, dar, grăbindu-mă aseară nu v-am mai zis că aşa nu trebuie să ne daţi chei nici de la boxă, vă daţi seama ce comori sunt acolo? Dacă din 20 unul singur uită să încuie!? Şi mai e ceva. Nici pe terasa blocului nu avem acces - are cineva un penthouse la etajul 3? O chestiune pe care nici nu am mai abordat-o pentru că m-am obişnuit deja, cam prea tare, la fel ca şi ceilalţi, cu porţile încuiate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu