2. Spaţiul blocajelor

Mi-am amintit puţin după ce am publicat prima postare că mai e o încuietoare, relativ nouă, în blocul nostru, o uşă de fier care o dublează pe cea veche de lemn, pe culoarul de la subsol al boxelor pline cu vechituri... o uşă care se pare că o împiedică pe femeia de serviciu să ne facă curat şi acolo, drept care s-a adunat o mare mizerie de praf, pânze de păianjen şi stagnează acolo o grămadă gata adunată ca pentru a fi scoasă dar fiind de luni de zile, ne-am obişnuit cu ea ca şi cu o "instalaţie". Pentru această mizerie pe care nu ne-o va fura nimeni mi-am luat o măturică de paie acum câteva săptămâni... şi voi reveni la capitol după ce mai dau o raită pe acolo.

Aşadar: separeul metalic de la boxă, terasele inaccesibile, 2 din cele 3 intrări în curtea blocului blocate (acum descopăr înrudirea semantică), plus uşile care închid culoarele fiecărui etaj despre care se miră musafirii mei, mai ales că avem de câţiva ani şi interfon la... prima intrare. În timp ce gardul viu din faţa blocului a dispărut pe porţiuni de când cu o mare săpătură a celor de la Enel şi a fost suplinit, parcă în batjocură, cu un gărduţ metalic care nu e bun decât să se mai aşeze pe el cei ce-şi consumă cu râvnă nu minutele, ci orele de abonament telefonic - plus pachetele de "Fumatul ucide", în faţa ferestrelor noastre. Deci... nu chiar gard şi deloc viu.

Încă nu am făcut poze la ce-i acum, în afară de splendoarea forsiţiilor din primăvară nu m-a mai inspirat nimic. Dar până le voi face la modul documentar cel puţin, vă mai prezint... the way it was.

Deduc acum din aceste documente foto că marea lucrare de distrugere s-a petrecut între 2005 şi 2007, când încă mai rămăseseră câteva nuiele din fostul gard. Apoi au dispărut treptat şi acestea, oricum nu prea mai înverzeau. Să nu credeţi că n-am făcut nimic, au trecut 3 rânduri de administratori pe care i-am pisat cu problema asta şi îmi răspundeau că ADP-ul a fost sesizat şi a promis că va veni - ba la primăvară, ba la toamnă, iar la primăvară, iar la... Paştele acela care poate fi al oricărei rase de vietăţi numai umane ca să te-nţelegi cu ei, nu.

Şi, apropo de Sesam - nu e vorba de a intra într-un alt spaţiu, mai nu ştiu cum. Ci de însăşi posibilitatea de a folosi spaţiul... mai bine. (De-abia aştept să vă prezint şi zidul care, cred câţiva locatari mai conservatori, să le zicem, îi împiedică pe "aurolaci" să le vandalizeze maşinile. Îl sare şi o fată mică de statură, în fustă şi cu sacoşe cu tot dacă n-are chef să ocolească mereu blocul ca fraiera.)